ENTORSA DE GLEZNĂ. PREVENȚIE și RECUPERARE

Am învățat la anatomie despre ligamente (DEX: fascicul de fibre conjunctive, tare și puțin elastic, ce leagă între ele, în articulații diferite, părți ale scheletului sau ajută la fixarea viscerelor) și tendoane (DEX: fascicul subțire, fibros, de culoare albă, format din țesut conjunctiv foarte rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase)..

Pe scurt, ligamentele fac legătura între oase, iar tendoanele fixează mușchii la nivelul oaselor.

Așa cum nu confundăm sarea cu zahărul sau piperul, nu vom confunda luxația cu entorsa sau cu o contuzie. Asemenea nu le vom confunda pe toate acestea cu fractura. Fiecare cu bucătăria sa.

Subiectul articolului nostru îl face scrânteala de gleznă sau entorsa de gleznă – un traumatism însoțit de ruperea sau întinderea bruscă a ligamentelor.

Asemeni tuturor activităților sportive, fie acestea de performanță (sau de înaltă performanță) sau de agrement, drumeția implică mișcare, iar de cele mai multe ori implică un efort fizic susținut.

Mă voi adresa aici atât drumeților, fie aceștia novici într-ale mersului la pas sau exploratori desăvârșiți, cât și celor care ies la plimbare pe coclauri („în natură”), mai ales pe durată îndelungată și pe un teren accidentat.

Fără de locomoție (funcție a organismului de deplasare dintr-un loc într-altul prin mers) explorarea la pas este imposibilă. Așadar drumețul trebuie să conștientizeze importanța pe care o au toate părțile corpului implicate în acest complex de mișcări, dar mai ales a membrelor inferioare și a părților sale componente. Aici glezna joacă un rol primordial. Accidentarea la nivelul gleznei, indiferent de cauze și de intensitatea simptomelor (gradul leziunilor: entorse de grad I, II sau III), necesită o atenție deosebită.

Entorsele sunt cele mai frecvente traumatisme sportive și trebuie prevenite prin toate mijloacele posibile. Mijloacele de prevenirea a unei posibile accidentări fac parte din pregătirea teoretică și fizică a drumețului. Mai întâi de toate drumețul trebuie să cunoască cauzele care pot produce o entorsă de gleznă și apoi să ia toate măsurile necesare a diminua, cât mai mult posibil, favorizarea accidentării.

Voi enumera câteva cauze principale care favorizează apariția entorselor:

  • încălțăminte necorespunzătoare activității desfășurate (care nu oferă stabilitate și suport);
  • antrenament neechilibrat (inclusiv glezne fără de putere și flexibilitate) care duce la oboseală, oboseală (atât psihică cât și fizică) care pe teren accidentat laolaltă cu NEATENȚIA favorizează accidentarea;
  • leziuni anterioare (în mare parte netratate corespunzător) care reduc treptat stabilitatea articulației.

De-a lungul ultimilor peste 25 de ani mi-am implicat corpul în activități sportive (deseori la un grad înalt de intensitate) și mi-am supus astfel cele mai slabe verigi (ligamentele și tendoanele) la un stres constant prin eforturile fizice depuse. Valul tinereții (recuperarea rapidă), inconștiența (lipsa de informație) și impulsul non-sistematizat și non-coordonat al antrenamentelor (din anumite puncte de vedere) au contribuit la o slăbiciune cronică care mi-a limitat, încet dar sigur, posibilitatea de mișcare. Tu drumețule, fă ce zice popa, ci nu ce face popa! Tu drumețule ascultă sfatul meu și PREVINE, ci nu aștepta momentul care obligat forțat îți va spune: TRATEAZĂ !!!

Și iată că totuși ai fost neatent, ai călcat strâmb și ai căzut, te-a durut pe moment de îți venea să muști din crengi, iar acum ai un picior umflat cât casa care te ține imobilizat în casă. Deși ai destul timp să reflectezi asupra multor aspecte (cum ar fi: „De ce mi s-a întâmplat tocmai în acest moment?!”) atenția ta trebuie să se focuseze pe RECUPERARE.

Un factor important este ca recuperarea să aibă loc COMPLET și CORECT. Ne vom concentra gândurile pe o revenire, cât de mult posibil, la starea inițială dinainte de accident, ci nu la punerea „falsă” pe picioare cât mai repede posibil (de cele mai multe ori în urma unui tratament incorect). Aceasta necesită timp, efort și răbdare.

Dorința noastră trebuie să fie de a ne recupera corespunzător.

Primul lucru pe care trebuie să îl faci este să ajungi de urgență la un spital specializat (fie la urgență) și să faci o radiografie la gleznă. Această metodă imagistică radiologică îți va confirma dacă este cazul o luxație (deplasare a extremităților osoase ale articulației) sau o fisură/fractură (întreruperea continuității unui os) și tipul acestora (complete, incomplete, regulate, neregulate etc.). În acest caz se impune imobilizarea membrului inferior cu ajutorul aparatelor gipsate (mulaj tubular), eventual o atelă gipsată (semicirculară) și dacă este cazul o poziționare corectă a oaselor în prealabil. Nu vreau să te sperii cu injecțiile în burtă !!

Știu că nu vrei să îți imobilizezi piciorul în ghips (o soluție pe care ți-o recomand mai ales dacă te afli la prima accidentare, adică ești „novice într-ale entorselor de gleznă” și Doamne ajută așa să și rămâi!!), mai ales că ai ajuns relativ pe picioarele tale la spital și o intuiție îți spune că nu este vorba de o fractură sau de ruperea tendonului lui Ahile. Ce să mai, tu le știi pe toate.. dar nimeni nu îți va pune cămașa de forță și te va obliga să îți pui piciorul în ghips!! Aceasta te privește, dar este bine să afli mai întâi de toate ce s-a întâmplat acolo jos la gleznă în urma unei investigații, ci nu din propria intuiție.

Deci „DA”, trebuie să mergi în primă fază la doctor, chiar dacă ai suferit o entorsă și nu vrei să îți pui piciorul în ghips.

Ești încăpățânat și ai tu ce ai cu varza, nu îți place în salată lângă friptură și vrei să o pui la gleznă sau pur și simplu nu îți plac doctorii. Prietene, nu ai încotro și este vai și amar dacă nu te tratezi corect și problema recidivează, crede-mă pe cuvânt!

Un diagnostic corect se pune doar în urma unei investigații amănunțite, mai ales dacă ești „recidivist”. Doar o anamneză corectă (totalitatea datelor cu privire la antecedente) și o examinare precisă îți sunt de folos. Cu alte cuvinte doctorul specialist în ortopedie-traumatologie joacă un rol semnificativ în vindecarea ta completă.

Nu te trimit la Institutul de Fizică Nucleară dar te sfătuiesc „recidivistule” în entorse ca dosarul tău să cuprindă rezultatul interpretat + poze ale rezonanței magnetice nucleare (RMN). Într-adevăr, o astfel de investigație poate fi costisitoare, dar pe departe va aduce un plus valoare la tratament (să cunoaștem cu exactitate ce tratăm și unde vom aplica procedurile de recuperare – fizioterapie/ kinetoterapie).

Orice investigație suplimentară este binevenită din start (teste imagistice – radiografie/ ecografie, CT – tomografie computerizată + test de stres). Oi fi tu propriul tău doctor, dar dacă nu știi ce să vindeci cu exactitate atunci avem o problemă încă de la început.

 

Acum, dragă drumețule, ești diagnosticat corect și urmează să te tratezi sau să fii tratat! Acasă te tratezi „mătăluță”, iar la clinică/ cabinet/ sala de tratament te tratează tot specialiștii.

 

Bucură-te, căci prima procedură o vei aplica tu, acasă! Ea mai este denumită și RICE (rest – ice – compression – elevation).

Iată etapele prin care a trecut subsemnatul „recidivist” consacrat (deși cu un nivel ridicat al mobilității și flexibilității acestei articulații, dar cu un dosar anterior care cuprinde: peste 15 entorse tratate la activ și alte „mici” scrântituri/ fisuri care au avut ca rezultantă rupturi parțiale de ligament) după ultimul eveniment nefericit:

  • IMOBILIZARE CU ORTEZA DE GLEZNĂ (imediat după accidentare);
  • RADIOGRAFIE;
  • REPAUS CU ELEVAREA PICIORULUI (două săptămâni deplasare cu ajutorul cârjelor fără de a pune greutate pe piciorul afectat)/ GHEAȚĂ/ ANTIINFLAMATOARE (ex. Diclotard)/ UNGUENTE (ex. unguent Diclofenac, cremă cu castane de la Plafar, unguent arnică de la „Aboca”)/ CONTROVERSATA „VARZĂ”;
  • RMN;
  • FIZIOTERAPIE (recomand 15 ședințe a câte 5 proceduri: cif – curenți interferențiali/ tens – curenți cu impulsuri/ laser/ ultrasunete/ unde scurte) ȘI KINETOTERAPIE + alte metode specifice de recuperare,

etape pe care le-am urmat cu STRICTEȚE !!!

La trei săptămâni de la accident (21 de zile) m-am putut deplasa pe propriile picioare și depune un efort fizic moderat (4 h de mers pe teren accidentat și în pante alternative), dar organismul fiecăruia în parte acționează diferit la factorii de recuperare.

            Dacă nu vrei să ai pete negre la dosar atunci îți recomand următoarele:

Tu, drumețule, dacă ești conștiincios de abia după 10 săptămâni (aprox. 2 luni), în cel mai fericit caz (alteori recuperarea completă poate să dureze până la 6 luni) vei porni din nou TREPTAT la drum. Bineînțeles că de multe ori după o varză, câteva unguente și o săptămână de stat în casă te vei putea deplasa până la primul magazin, dar ce folos dacă recuperarea nu este completă riscând astfel să RECIDIVEZI, iar situația se va înrăutăți de fiecare dată până când, în cel mai nefericit caz, se va impune un tratament chirurgical (aceasta dacă vor mai avea domniile lor doctorii ce opera!!). Așa că, ATENȚIE MARE către o RECUPERARE COMPLETĂ.

Folosirea unei orteze și a branțurilor/ susținătorilor plantari/ talonetelor ortopedice se face doar sub indicațiile doctorului specialist în ortopedie-traumatologie.

Anexa 1: CÂRJELE

În mod obligatoriu se va folosi o pereche de cârje atunci când avem interdicția de a călca total pe piciorul traumatizat.

Cu toții știm ce este aceea o cârjă – un baston de lemn, un băț cu ajutorul căruia ne sprijinim, mai ales atunci când suntem suferinzi de picioare. Le spunem cârje ortopedice căci ele ne sunt cel mai apropiat prieten pe durata tratamentului sistemului osteoarticular.

Fie cadru de mers sau baston ortopedic (cu 1 sau 3-4 picioare), cârja (cu sprijin pe un singur punct sau pe două, pe antebraț sau subaxilar), metalică sau de lemn, reglabilă sau pliabilă, oferă un punct de sprijin și susține parțial greutatea corpului.

Atunci când achiziționăm o cârjă următoarele aspecte trebuiesc luate în considerare:

  • materialul din care este confecționată să fie rezistent la efort, șocuri și intemperii (ex. aluminiu cu protecție contra coroziunii);
  • să prezinte reglaj în înălțime, eventual reglaj al suportului de sprijin pentru palmă;
  • să dispună de un amortizor din cauciuc, care previne alunecarea și reduce zgomotul la contactul cu suprafața de deplasare.

Cârja reduce stresul indus de instabilitate în timpul deplasării menținându-ne echilibrul și, asemeni unui drag prieten, ne crește încrederea în forțele proprii.

Cum achiziționăm o cârjă sau cum ne consturim una singuri și o facem confortabilă, cum o ajustăm și cum o vom folosi,  la toate acestea găsim îndrumări în cărți și pe site-urile de specialitate.

https://www.youtube.com/watch?v=pYzUQb79_Rw

https://www.wikihow.com/Find-Crutches

https://www.wikihow.com/Make-Simple-Crutches

https://www.wikihow.com/Make-Your-Crutches-More-Comfortable

https://www.wikihow.com/Fit-Crutches

https://www.wikihow.com/Use-Crutches

https://www.wikihow.com/Walk-With-One-Crutch

https://www.wikihow.com/Walk-on-Crutches

Anexa 2: ORTEZELE

Pentru performanțe superioare în tratamentul leziunilor la gleznă tehnologia medicală ne aduce aproape de ortezele medicale (ex. Aircast Air Stirrup II) sau de cizmele de imobilizare (ex. Aircast Elite), care prezintă un sistem unic de celule cu aer care ajută în reducerea procesului inflamator. Cizmele de imobilizare sunt recomandate în afecțiuni precum entorsa de gleznă gravă (cu ruperi parțiale sau totale de ligamente) de gradul III, fracturi stabilite la nivelul gleznei sau în treimea inferioară a gambei și în imobilizare post-operatorie.

https://www.youtube.com/watch?v=ZJdM4MufLyA

Un rol important în recuperare îl joacă și pantoful post-operator cu a sa talpă rigidă și lată care asigură o descărcare bună la nivelul antepiciorului și un confort sporit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *