BREAZA – în condei și călimară

Despre BREAZA s-a scris și se va mai scrie…

Acolo unde s-au așternut pe hârtie cuvinte despre Breaza vom descoperi în cele ce urmează. Nu doar Matei Stăncioiu, cel pe care îl cinstim întru eforturile sale depuse pentru aceste meleaguri prahovene a îndrăgit nespus localitatea noastră, ci și mulți alții.

Vom începe cu Mihai Tican Rumano cunoscut în câteva lucrări de-ale sale și sub peudonimul Michel Tican. Scriitor român născut lângă Câmpulung Argeș, la Berevoiești, în 1985 domnul Rumano s-a distins prin pasiunea sa de a călători prin țară în lung și în lat, mai ales în perioada interbelică.

La vârsta de 13 ani, copil fiind, acesta a părăsit meleagurile copilăriei, s-a îmbarcat pe un vas din Constanța către Italia, iar de acolo a pornit în lumea largă, în Africa, Asia, cele două Americi și Europa. Printre lucrările sale se numără „Viața albului în țara negrului”, apărută în anul 1929, tradusă în românește din limba spaniolă, „Peisagii iberice” – 1930, „Misterele continentului negru” (1932), „Lacul cu elefanți”, „Monștrii apelor” și „Sub soarele Africii răsăritene”.

Faimosul călător român a adunat în cartea Hoinărind prin țară”, scoasă la editura Stadion, București în anul 1971 o serie de însemnări de călătorie, note de drum și descrieri din popasuri pe care le-a făcut în anii ’30 prin colțurile țării, apărute de altfel și în presa din vremea respectivă abordând literatura turistică.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Constantin Darie, îngrijitorul de ediție, cuvânt înainte și note ne vorbește despre Mihai Tican Rumano ca fiind un adevărat globe-trotter, un gazetar umblat pe meridianele globului care scrie cu „căldură, purtând când amprenta stilului reportericesc, când nota specifică literaturii de informare turistică”.

Încă de la începutul cărții ne vom regăsi în Breaza anului 1931, la 3 ani după ce comuna a fost declarată stațiune balneoclimaterică și la nu multă vreme după ce Generalul Ion Manolescu a ridicat Monumentul Eroilor Neamului de pe dealul Gurga. În cele două pagini dedicate special stațiunii Breaza aflăm, printre altele, următoarele:

„În mijlocul comunei, pe șoseaua frumos întreținută, stropită cu gudron, având pe margini plantații ce-i dau înfățișare de bulevard orășenesc, se află un stâlp de kilometraj, însemnat cu kilometrul 103, care stâlp este o imitație a kilometrului 104 de lângă Paris. Aci, ca și la Paris, s-a deschis un frumos local de consumație.

Pe partea dreaptă a localității se ridică vreo câteva clădiri frumoase, înconjurate de un parc. Întrebând ale cui sunt, aflu că aparțin prințului Brâncoveanu. Ca să intri în parc, și mai ales să vezi casele, este însă foarte greu. Se răspunde, aproape invariabil, solicitatorilor, că prințul nu este acasă. Totuși, mi se îngăduie vizitarea frumosului parc. Cât vezi cu ochii, stejari seculari umbresc locul, pe care cresc nenumărate flori de toate nuanțele. Crezi că te afli într-unul din frumoasele parcuri ale localităților spaniole din preajma Barcelonei…

Peste drum de parc se întinde, pentru toată lumea, o alee de nuci bătrâni, a cărei sălbăticie numai lumina electrică o mai îmblânzește, nerăpindu-i, însă, nimic din farmecul său poetic…

Am găsit și în cele mai modeste locuințe curățenie, saltele și chiar lumină electrică. Iar în fața caselor, straturi de flori sporesc încă buna impresie pe care ți-o fac gospodăriile vrednicilor brezeni.

Nu pot termina fără să spun câteva cuvinte și despre d. E. Chapuisat, directorul marelui consiliu din Geneva, directorul ziarului „Journal de Geneve” și membru corespondent al Academiei Române, care, într-o scrisoare plină de căldură – găsită de subsemnatul într-o cupură de ziar, la un sătean, ce o păstra ca pe un lucru de mare preț, – mulțumește pentru diploma pe care a primit-o din partea comunei Breaza, diplomă prin care este recunoscut cetățean de onoare al acestei comune. (1931)”

Vă las pe dumneavoastră să trageți concluziile din realitatea descrisă de Mihai Tican Rumano și trecem la Muzeul de artă populară din Valea Superioară a Prahovei a cărei expoziție de bază s-a inaugurat în ziua de 17 august 1969, la Breaza, ca o secțiune a Muzeului de istorie a județului Prahova. În broșurica de prezentare a muzeului, cu ale sale coperți verzi-albăstrui, domnul director profesor N. I. Simache ne vorbește despre arta populară românească și prahoveană, despre portul popular românesc, cel din Valea Superioară a Prahovei și implicit despre portul de Breaza, covorul prahovean și broderiile specifice, cât și despre locuința – casa prahoveană.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Despre domnul profesor Nicolae Simache, al cărui nume îl poartă o școală gimnazială și Muzeul Ceasului din Municipiul Ploiești, de pe strada cu același nume este important de știut că a avut o activitate prestigioasă în domeniul școlii, culturii și muzeografiei românești, a descoperit mii de piese și documente istorice, a scris sute de lucrări de istorie și a înființat 24 de muzee.

În broșurica muzeului care a funcționat în Breaza într-un imobil construit după primul război mondial în stilul local al caselor de munte, unde la parter se regăseau lucrări ale creatorilor cooperativei, iar la etaj piese din creația artistică populară a zonei (de port, feminin și bărbătesc, mocănesc și de Breaza), vom descoperi de asemenea imagini – aspecte din expoziția de bază a muzeului: costume de Breaza, fie cu leibărică, crâmpeie din creația artistică a cooperatoarelor de la Cooperativa „Arta Casnică” din Breaza și ștergare de Breaza; cât și fotografii reprezentând, pe rând, Casa Cojocărescu din Breaza (1860), o zi de târg în Breaza (1914), clădirea muzeului și aspecte de la inaugurare.

Trecem la două materiale tip ghid turistic Valea Prahovei, apărute la editura Meridiane, București, prima în anul 1961 cu prefața de Marcel Breslașu și fotografii executate de Studioul de artă fotografică al Combinatului poligrafic „Casa Scânteii”, în care găsim o imagine cu lucrătoarele de la cooperativa „Arta Casnică” care înfloresc cu acul cusături minunate și cea de a doua în anul 1968, textul aparținând domnului Costin Ștefănescu, iar ilustrațiile realizate de către Nicolae Șerban, unde la pagina 37 descoperim orașul Breaza (localitatea Podu Vadului) – km 98,5 iar la pagina 40 comuna Gura Beliei – km 106,5.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

„Parcă dornic să-și ia avântul către înălțimile din fața lui, drumul se răsucește într-o lungă serpentină către pitoreasca Brează, renumită pentru țesăturile frumos împodobite ale țărancelor și pentru dansul popular care se joacă pe întreg cuprinsul țării, așa << ca la Breaza >>.”

Cel de-al doilea ghid reprezentând itinerarii turistice ne prezintă stațiunea Breaza în adevăratul sens al cuvântului, de la coordonate geografice la monumente și obiective turistice, de la arhitectura caselor țărănești la portul popular.

„În Breaza de Jos (pe Valea Cacovei) se află un izvor cu apă minerală sulfuroasă, sulfatată, clorurată, sodică, magneziană, hipotonă, folosită în afecțiuni….. Izvorul cunoscut sub numele de Apa Sărată, a fost analizat prima dată de Dr. Carol Davila.”

De asemenea, ne sunt prezentate cu de-amănuntul „două excursii interesante, una spre Gura Beliei, prin Valea Proviței, iar a doua (peste Prahova) prin satele Frăsinet și Șotrile, Valea Câmpiniței.. ” și „o excursie de scurtă durată – cel mult o zi.. de-a lungul pârâului Beliei, prin satele Plaiul, Talea și Ghioșești, până spre vârful Gurguiatu (1339 m)”.

Cărțile numite: „Breaza – Stațiune balneo-climaterică”, scrisă de autorii: Matei Stăncioiu, Ioan Cârpean și Ion Popa tipărită la Casa de Editură UMC București ISBN: 973-99566-1-0, pe care o consider o adevărată monografie scrisă cu dragoste pentru toți cei care iubesc aceste meleaguri și „BREAZA Geografie – Istorie – Turism”, scrisă de autorii: Matei Stăncioiu și Emanoil Copăcianu, tipărită la Editura Sport-Turism București, în anul 1985, o adevărată carte de vizită a orașului și o invitație la petrecerea timpului de odihnă în aceste locuri în care natura ni se înfățișează în cele mai superbe forme, nu mai au nevoie de nici o prezentare, ele stând ca și cărți de căpătâi în biblioteca localnicului brezean.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

La acestea se alătură cardinal alte cărți de specialitate, cum sunt Podu Vadului – Pagini de monografie (București, 2015) scrisă de către profesorul Gheorghe Stanciu și, mai modesta Breaza. Drumeție și cunoaștere – scrisă de către subsemnatul (drumețul Sergio Alexandru Peștișanu), ambele lucrări apărute din efortul financiar al autorilor.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Vă lăsăm pe dumneavoastră să le descoperiți călcând pragul bibliotecii orășenești Dan Grigorescu din Breaza.

În cartea Monumente Prahovene, apărută la Ploiești în anul 1997, sub editura Prahova și Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova, scrisă de către Mihai Apostol, la pagina 45 se aștern pe hârtie cuvinte despre Breaza și monumentele din localitate, anume: conacul Toma Cantacuzino, biserica Sf. Nicolae, Tripticele Eroilor și casa actorului Ion Manolescu.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

O altă interesantă schiță monografică este denumită Breaza – ieri și azi, scoasă la editura și tipografia Intact, București în anul 2003 scrisă de către profesorul George Mărăcineanu împreună cu Horațiu Romano, însumând contribuția colectivă a multor localnici menționați în carte – interlocutori.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Un fapt interesant îl constituie menționarea la sfârșitul acestei cărți a câtorva lucrări netipărite, anume: „Situația generală a comunei Breaza” (1927) – înv. Mircea Focșeneanu, „Satul meu – contribuțiuni monografice” (1942) – înv. Victoria și Simion Orăscu, „Monografia Caselor Naționale de la Breaza. Monografia orașului Breaza. Arta populară de Breaza – caleidoscop” – prof. George Mărăcineanu și „Breaza de altădat” (1969) – avocatul Dan Popescu.

Începând cu pagina 140 sunt prezentate câteva creații ale „talentaților săteni care de pe scena brezeană au descrețit frunțile localnicilor și nu numai și au făcut (ca aceștia) să treacă mai ușor peste vicisitudinile vieții.. cântece, cuplete, epigrame, aluzii cu tâlc” și, totodată, ni se amintește despre Spectacolul feerie „Vraja Aleii Nucilor” prezentat în iulie 1933, spectacolul revistă „La Noi La Breaza”, spectacolul revistă de satiră și umor „Breaza-n Balon” (1934) și spectacolul „Breaza-n revistă”, revista „Km 103” și multe altele la care adăugăm „Noaptea în parc” și „Gurga și Sinoiul”.

„Prahova, neîncetat, murmură o melodie

Cântec drag de mult uitat,

Cântec din copilărie.

La Breaza-i atât de frumos

Să-ți petreci vacanța.

Să dansezi la Temperanța,

Un tango duios.

La Breaza-i atât de sublim

Când în nopțile cu lună

Pe alee, mână-n mână,

Fete și băieți

Își urează noapte bună.

Ce n-aș da încă o dată

Să petrec cu tine

În nopțile senine

Pe Aleea Nucilor

Când toamna se lasă

Din nou pe pământ,

Când tremură frunza

De ploaie și de vânt

Pustie e Breaza pe unde te duci

Pustie-i Șoseaua și Aleea cu Nuci.”

Nu putem trece cu vederea ziarul „Breaza”, tipărit pentru prima dată în anul 1903, la tipografia lui Ion Baboianu, cu sediul în imediata vecinătate a Primăriei de azi și mai recentul ziar „Jurnalul de Breaza”, publicație lunară de informație și atitudine cetățenească, editată de „Centrul Cultural Ion Manolescu”.

Alte publicații mai recente sunt Rădăcini”, apărută la editura și tipografia Intact, în anul 2003 scrisă de către doamna profesoară Carolina Dorobanțu,  care ne prezintă arta brodatului, împodobirea caselor și alte meserii tradiționale în stațiunea noastră și Oameni de seamă în cultura brezeană”, apărută la Ploiești la editura Libertas în anul 2010, cu o culegere de text realizată de către Mihaela Gaftoi și Emilia Vasile, sub cadrul Consiliului Județean Prahova, în care sunt menționați, pe rând: medicul, profesor, colonel și erou al Războiului pentru Întregire Aurel Popovici (1859-1917); teoreticianul militar, istoric, publicist, om de cultură și edil Generalul Ion Manolescu (1871-1958); actorul de renume, profesor universitar, primar de Breaza (1937-1940), publicist și memoralist Artistul Poporului Ion Manolescu (1881-1959) – patronul spiritual al Casei de Cultură; sculptorul Gheorghe Tudor (1882-1944); maestra și profesoara de balet balerina Floria Capsali (1900-1983); sculptorul Mac Constantinescu (1900-1979); scriitorul Mihail Sebastian (1907-1945); solista de operă, artista lirică Aurora Valentina Crețoiu (1909-2003); profesorul universitar, membru al Academiei Române, matematician și savant de renume mondial Grigore Moisil (1906-1973); inginerul chimist, profesorul colecționar de artă plastică contemporană românească Nicolae Bărăscu (1914-1995); pictorul Constantin Piliuță (1929-2003) – grafician, scenograf, ilustrator de carte și realizator de ambient monumental și profesorul universitar, doctor în filologie, reputat critic de artă și specialist în istoria artei, Academicianul Dan Grigorescu (1931-2008).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Doresc să menționez și aparițiile „Mlădițele credinței” – având ca redactori pe profesorii Toader Voicu, Măcrina Ioana și elevul Neague Eduard Ionuț, cu ediția nr. 1 apărută în luna mai 2017 și „Primii pași” – revista clasei a III-a, coordonator Eugenia Nică, ambele sub  Școala Gimnazială „Constantin Brâncoveanu” din Breaza.

20180212_120945

20180212_120950

Printre toate acestea, sunt convins că mulți dintre dumneavoastră aveți ceva de spus, fie că păstrați în memorie amintiri din vremuri apuse, fie că urmează prin prisma propriilor experiențe să vă aduceți contribuția în scris despre stațiunea Breaza– locul unde rădăcinile noastre au prins viață.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *