November 15, 2016

Obiective turistice în Breaza

Conacul „Toma Cantacuzino”

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Clădirea din fața noastră, aflată în parcul din centrul orașului, inițial construită din bârne de stejar pe o temelie din piatră, a fost ctitorită de marele spătar Toma Cantacuzin, cu ajutorul unor meșteri locali.

Conacul și moșia au ajuns în posesia vornicului Gheorghe Bibescu, domnitor al Țării Românești între anii 1842-1848, prin căsătorie cu Zoie Mavrocordat Brâncoveanu. El a renovat conacul, adăugându-i un etaj.

Sub acoperișul acestui conac și-au găsit adăpost și liniște multe personalități de seamă ale culturii românești: Grigore Alexandrescu, scriitorul Ion Ghica, precum și scriitoarele Anne de Noailles- născută Brâncoveanu și Martha Bibescu devenită proprietara castelului menționat.

După ce a fost naționalizat, în clădire a funcționat un spital, apoi a fost destinat scopurilor turistice, devenind hotelul „Parc”. După 1990 castelul a fost vândut unui investitor italian. În cele din urmă castelul a fost retrocedat urmașilor familiei Brâncoveanu.

Centrul Cultural „Ion Manolescu”

DCIM100GOPRO

Centrul Cultural „Ion Manolescu” este instituția culturală locală, care își are rădăcinile în Casa Națională „România Mare”, creată în anul 1920 de generalul Ion Manolescu.

El poartă numele actorului Ion Manolescu laureat al Premiului de Stat și Artist al Poporului, născut la Breaza în 17 februarie 1881. Cariera sa de actor își are începuturile în august 1902, când intelectualii din Sinaia au pregătit un festival artistic, jucând o piesă la care a fost de față și I.L Caragiale. Acesta a devenit ulterior un vestit actor al teatrului românesc.

Generalul Ion Manolescu s-a născut la data de 9 aprilie 1869, în Breaza de Sus, unde a urmat școala primară, iar apoi liceul în Ploiești.

În anul 1887 a intrat în cadrul armatei, ajungând comandant la școala de ofițeri de infanterie și, mai apoi, ofițer de stat major. A luat parte la Primul Război Mondial ca șef de stat major al Diviziei a 12-a. S-a distins ca un ofițer cu deosebite calități, apoi s-a retras din armată, pensionându-se cu gradul de general. S-a stabilit la Breaza de Sus în 1920, desfășurând aici o neobosită activitate gospodărească și culturală, alături de ceilalți intelectuali ai satului. Datorită lui s-au înființat rând pe rând, asociația Cultul Eroilor, Casele Naționale, publicația Răsăritul, Cooperativa care avea să-i poarte numele prescurtat „GLIM”. Acesta s-a stins din viață în anul 1946 și a fost înmormântat în cimitirul orașului Breaza de Sus.

Despre Breaza s-a vorbit întâia oară în anul 13601, iar hrisoavele atestă satul Breaza cu vecinii în anul 14312, când în Țara Românească domnea Alexandru Aldea I (1431-1437), unul din fiii lui Mircea cel Bătrân, iar obștea brezenilor era spartă și acaparată de boierii Mărgineni.

În fața Centrului Cultural „Ion Manolescu” se află o piatră monumentală care astăzi simbolizează 514 ani de la a treia atestare documentară a obștei satului Breaza în Registrele vigesimale ale Brașovului3, în care este amintit un anume Neagoe din Breaza, negustor.

statui-centru-cultural

Aleea de la intrarea în parc desfășoară pe ambele părți mici statuete comemorative ale unor personalități culturale.

1 N. Popp, Valea Prahovei între Predeal și Florești, București, 19
2 Arhivele Statului București, A.N., CCXCII/156
3 Arhivele Statului Brașov, Primăria Brașov, Ab. III. A VI/a din 1503, f.3.

Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”

DCIM100GOPRO

Liceului Teoretic „Aurel Vlaicu” a luat ființă în anul școlar 1951-1952 și a funcționat pe rând în două localuri de pe raza orașului, având și internat care era în spatele Magazinului universal, cu 147 de locuri.

Azi își duce traiul într-o clădire nouă, modernă, situată pe blvd. Republicii, nr. 69, vizavi de Școala generală nr. 1, care încă mai supraviețuiește, deși a fost inaugurată în 1911. În primul an de învățământ a funcționat cu 59 de elevi, apoi numărul lor a crescut.

Casa Roșie – Adrian Păunescu („Bardul de la Bârca”)

 [n. 20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți, România, astăzi în Republica Moldova – d. 5 noiembrie 2010, București]

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Casa a fost cumpărată la începutul anilor 80. După desființarea Cenaclului Flacăra, în anul 1985, în urma unui spectacol la Ploiești, vila a fost confiscată, dar poetul a reintrat în posesia ei imediat după Revoluție.

Tatăl poetului, nea Costica, stătea la Breaza, iar Andrei Păunescu venea deseori aici.

În anul 2005 a fost transformată în pensiunea Casa Roșie. Pensiunea oferea 18 locuri de cazare în 9 camere.

Printre atuurile pensiunii se numărau curtea imensă, pereții decorați cu farfurii, motive tradiționale și trofee vânătorești, dar și pivnița în care se găseau vinuri alese.

După moartea poetului, din 5 noiembrie 2010, familia a retras pensiunea din circuitul turistic.

Colegiul Național Militar „Dimitrie Cantemir”

La 27 iulie 1949, generalul-maior Mihai Florescu, șeful Direcției Superioare Politice a Armatei (D.S.P.A.), înainta referatul nr. PP 0706 Ministrului Apărării Naționale cu propunerea de înființare a unei Școli Militare Medii, echivalentă celor din învățământul public. Începând cu 25 noiembrie 1949 s-a înființat la Roman: Liceul Militar subordonat Direcției Superioare Politice a Armatei. Inițial această școală urma să funcționeze numai cu o clasă, iar după primii trei ani a funcționat normal. Elevii utilizau programa analitică a Ministerului Învățământului Public pentru școlile medii, completate cu o serie de cunoștințe militare.

Uniforma elevilor era concepută după modelul Liceului Militar Suvorov din U.R.S.S.: șapcă și bonetă, veston și bluză închisă la gât, pantalon lung, pantofi negri, bocanci negri, mănuși maro. Uniforma era de culoare albastru închis, iar epoleții și lămpașul de culoare portocaliu-roșcat; centura de piele maro, nasturii de forma și culoarea celor din uniforma cadrelor armatei.

[VIPÚȘCĂ, vipuști, s. f. Fâșie îngustă de postav, cusută ca garnitură de altă culoare la unele uniforme (pentru a masca mai ales cusătura exterioară a pantalonilor)]

La 17 august 1950 s-a primit de la D.S.P.A. Decretul nr. 188/28 iulie 1950 cu privire la înființarea instituției.

La 10 octombrie 1950 Școala Militară Medie Dimitrie Cantemir se dizlocă din garnizoana Roman în garnizoana Predeal, în localul din Valea Râșnoavei, redeschizându-și cursurile cu clasele a VIII-a și a IX-a.

În ziua de 20 octombrie 1954  a fost terminată operațiunea de strămutare a școlii din garnizoana Predeal în orașul Breaza, în localul fostei Școli Militare Politice nr.1, creându-se astfel posibilitatea măririi efectivelor de elevi instruiți în sistemul de învățământ militar liceal.

Începând cu 16 ianuarie 1957 Marele Stat Major făcea cunoscut schimbarea denumirii Școlii Militare Medii „Dimitrie Cantemir” în Liceul Militar „Dimitrie Cantemir”.

Monumentul celor 3 Regi

OLYMPUS DIGITAL CAMERA