February 6, 2017

Itinerariu cultural prin Breaza

Locurile memoriale semnificative din Breaza, în care au locuit personalități culturale și unde au prins viață multe opere ale acestora sunt puse în evidență prin numeroase panouri informative de-a lungul stațiunii noastre.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Odată ajunși în gara Breaza, prima oprire a trenurilor personale în stațiunea noastră, un aer curat ne trezește simțurile și ne dezmorțește după călătorie.

Ne amintim de anul 1944 când pe scena Teatrului Alhambra din București avea loc premiera operei dramaturgice a lui Mihail Sebastian „Steaua fără nume”, în regia lui Soare Z. Soare, ce aducea alături mari maeștri ai teatrului românesc: Radu Beligan, Maria Mohor, Nora Piacentini, Nineta Gusti, Mircea Şeptilici, Mircea Anghelescu.

Astfel, din arhiva de aur a Televiziunii Române descoperim o gară mică, o carte scumpă „de matematici şi de astronomie” şi „automotorul” după care aleargă, curioase, toate fetele. Acestea dau naştere unei intrigi şi unor dialoguri savuroase, ai căror protagonişti sunt locuitorii unei comune de pe Valea Prahovei.

„Într-un târg de provincie ca al nostru… gara este… marea. Este portul, necunoscutul, depărtarea. […] Este dorul de a pleca, de a fugi. […] În altă parte. În altă lume.” (spune profesorul Miroiu în „Steaua fără nume”,)”.

Piesa poate fi ascultată pe internet pe canalul de youtube al Teatrului Radiofonic.

 

„ŞEFUL

Te-ai uitat ce rochie are? Braţele goale, gâtul gol, spatele gol. Pe jumătate desbrăcată.

PROFESORUL

E foarte frumoasă… (Plin de nelinişte): Numai de nu s’ar omorî…

ŞEFUL

Deocamdată nu poate că n’are tren. Tii! Mare bucluc. Tocmai mie să mi se întâmple una ca asta.

Nu putea domle s’o dea jos la Câmpina sau la Breaza!”

 

Un alt scenariu, de data aceasta de Ion Băieșu în regia lui Geo Saizescu, ne aduce în prim plan pe Temistocle T. Temistocle (Dem Rădulescu și Alecu A. Alecu (Sebastian Papaiani). Plecaţi de la ferma unde au fost găzduiţi de către doctoriţa veterinară Mary, cei doi logodnici de profesie, care colindă prin țară pentru a escroca femeile dornice să se mărite, sunt văzuți de rudele lui Mimi, o fostă victimă a celor doi. Aceştia îi așteptau în cocheta gară din Breaza, unde după o urmărire peste podul ce traversează râul Prahova sunt prinși, bătuți și li se iau toți banii.

q7

Ne dezmeticim de izul vremurilor apuse și începem să urcăm serpentinele, anume pe strada Gării, spre centrul orașului.

La numărul 71 regăsim vila în care și-au petrecut unele vacanțe de vară familiile actorilor Radu Beligan și Virgil Ogășanu.

La numărul 23 admirăm casa în care a locuit scriitorul basarabean Paul Goma, militant anticomunist.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Vizavi de monumentul Tripticul “Cinstiţi Memoria Înaintaşilor” din Breaza de Sus, realizat de sculptorul brezean Tudor Gheorghe, pe strada Plevnei la numărul 5 a locuit profesorul universitar, specialist în istoria artei și membru al Academiei Române, Dan Grigorescu. El a fost director al Bibliotecii Române din New York, între anii 1971 și 1974, și vicepreședinte al Asociației Internaționale de Istoria Culturii.

Tot la numărul 5, dar pe strada Gării, pe partea dreaptă, la umbra unui falnic brad se ascunde casa artistului Ion Manolescu, monument istoric datat 1926.

Ajunși pe Bulevardul Republicii, strada principală din cartierul Breaza de Sus, aruncăm o privire pe partea opusă unde se înalță Monumentul celor 3 regi, iar în spatele acestuia, protejată de niște brazi semeți, se află Biserica “Sf. Nicolae”, un alt monument istoric datat 1777.

Păstrăm direcția spre nord, trecând pe rând pe lângă fosta locuință a domnului Dobrescu, fotograful stațiunii, care pregătea ieșirea papagalului pentru instantanee remarcabile, pe care atunci când le privim ne aducem cu drag aminte de vremurile copilăriei, iar apoi la câțiva pași de clădirea Poștei Române ajungem în capătul Bulevardului Eroilor.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Aici, la numărul 7, se bucurau de vacanțe scriitori Mihail Sebastian (1907-1945) și Mircea Eliade (1907-1986).

Mircea Eliade cunoștea bine orașul deoarece își petrecuse aici în două rânduri câteva zile din concediul de vară: mai întâi în iulie 1932 (când se afla în permisie militară) și a petrecut o zi la casa închiriată de Florica Capsali și Mac Constantinescu, înainte de a pleca spre Sinaia pentru a urca la Pietrele Arse, iar apoi în 1933, după publicarea romanului Maitreyi și susținerea doctoratului în filozofie, plecând de acolo după câteva zile, împreună cu grupul său, într-o expediție în Bucegi.

Acțiunea nuvelei de inspirație folclorică „Fata căpitanului”  a lui Mircea Eliade se petrece în stațiunea noastră aflată la poalele Munților Bucegi și are ca personaj principal pe Brânduș – un băiat orfan din Breaza; el are 12-13 ani și este „pistruiat și roșcovan, cu părul crescut țeapăn ca o perie”.

Lucrarea a fost scrisă în iulie 1955 la Casa Gabriella din Ascona (Elveția) și publicată în anul 1963 în volumul Nuvele, tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Ea a fost inclusă apoi în volumul La țigănci și alte povestiri, tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București.

La numărul 20 se află casa atelier a sculptorului și graficianului Mac Constantinescu. Printre lucrările sale menționăm: fațada Facultății de Drept din București, decorațiunile exterioare ale Palatului Victoria, pavilionul expoziției românești de la New York, cât și unele decorațiuni ale Arcului de Triumf. Acesta a fost căsătorit cu balerina Floria Capsali, căreia îi este închinată o statuie memorială în fața Casei de Cultură a Orașului, alături de cea a sopranei Valentina Crețoiu, care s-a retras între anii 1960-2003 pe aceeași stradă, la numărul 29. Despre dumneaei revista muzicală radio ne face cunoscut faptul că „muzicalitatea sa rafinată, acurateţea vocală şi stilistică, rafinamentul jocului actoricesc, inteligenţa şi cultura generală, delicateţea feminină şi frumuseţea caracterului, i-au asigurat un loc aparte între colegii de generaţie”.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Continuăm spre centrul orașului și, nu departe, chiar la următoarea stradă pe partea dreaptă, un alt indicator ne vorbește despre „omul de nădejde”, cum îl numește Matei Stăncioiu, despre Generalul Ion Manolescu.

Cuvintele sunt de prisos, iar aportul Generalului Ion Manolescu la dezvoltarea stațiunii noastre, ca președinte al Societății „Cultul Eroilor”, și nu numai, aduce cu sine doar cinste.

Cât de curând ajungem în dreptul parcului „Brâncoveanu”, în care se află conacul ctitorit de spătarul Toma Cantacuzino. Din zare măreții Bucegi ne urmăresc pașii, iar noi trecând agale aruncăm o privire către Centrul Cultural „Ion Manolescu”, Aleea Nucilor și Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”. Un răgaz binemeritat în fața Colegiului Național Militar „Dimitrie Cantemir” ne amintește că aici a funcționat în anul 1935 „Jamboreea cercetașelor de la Breaza”.

JAMBORÉE s.f. (În trecut) Reuniune făcută în tabără a unor organizații de cercetași (din mai multe țări). [< fr., engl. jamboree].

q8

De pe blogspotul Cercetășia României aflăm: „Calendarul jamboreelor naţionale interbelice (Piatra Neamţ – 1930, Sibiu / Dumbrava Sibiului – 1932, Mamaia – 1934, Braşov / Poiana Braşov – 1936) a inclus şi o jamboree naţională a cercetaşelor, desfăşurată în anul 1935, la Breaza. Locaţia este cea a centrului de comandanţi străjeri de la Breaza, aceeaşi cu cea a liceului militar de mai târziu. Straja Ţării fusese înfiinţată cu un an în urmă (1934), activând în cadrul Oficiul de Educaţie a Tineretului Român (OETR). Jamboreea se desfăşoară sub deviza: „Gata la datorie. Credinţă şi muncă pentru ţară şi rege”. În documentar apar comandanţi de cercetaşi şi străjeri, ambele organizaţii coexistând aproape trei ani până în ianuarie 1937, când cercetăşia este desfiinţată prin reorganizarea străjeriei ca unica organizaţie de tineret. Generalul I. Manolescu, ajutorul comandantului Marii Legiuni, apare îmbrăcat în uniformă de străjer. Însuşi regele are un ecuson de Straja Ţării pe cămaşă. Comandantele şi cercetaşele poartă uniforme mixte, cu fuste, cămăşi, eşarfe, centuri şi însemne de cercetaşe, în timp ce ecusoanele şi băştile sunt de la Straja Ţării. Salutul era cel cercetăşesc.”

Un filmuleț poate fi vizionat și pe canalul de youtube „Cercetașii României”:

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Trecem de Colegiul Militar, iar în capătul primei străzi care face la stânga, sub un mândru brad, un indicator ne aduce aminte de „Bardul de la Bârca”, poetul Adrian Păunescu. Pe această stradă, la numărul 6, în Casa Roșie, cumpărată la începutul anilor 80, stătea tatăl poetului, nea Costică.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Încheiem turul nostru în cartierul Capu Câmpului, unde la intrarea pe strada Plaiului aflăm despre marele om de știință Grigore Moisil, părintele informaticii românești, care și-a petrecut în ultimii ani de viață zilele de odihnă aici la numărul 33.

Tot în stațiunea noastră, nu departe de parcul central „Brâncoveanu”, pe strada Parâng la numărul 6, a locuit pictorul Vasile Celmare, un titan al epicului monumental.

Am încercat astfel să creionăm câteva portrete ale celor care au adus faimă stațiunii noastre, atât în țară cât și peste hotare.
Închidem ochii pentru o clipă și impregnăm adânc în inimă cuvintele lui Matei Stăncioiu despre „personalități care s-au detașat prin talent, modestie și trudesc pentru binele și prosperitatea așezării lor, luminează minți, încălzesc suflete, modelează caractere, alină suferințele unora și salvează viața altora” și reflectăm la cum am putea și noi să ne aducem aportul la înflorirea stațiunii.