Obiectivele turistice de-a lungul traseului secundar (2.2-galben) – Harta 1: „Albia Târsei – Fagul Prințesei – Poiana Mare a Lazului” din BREAZA

MARCAJ: TRIUNGHI ROȘU   trros (marcarea traseului se află în executare)

Odată ajunși în gara Breaza gândul ne zboară la “Astă seară dansăm în familie”, un film românesc de comedie din 1972, regizat de Geo Saizescu după un scenariu de Ion Băieşu.

Spre finalul filmului, Temistocle T. Temistocle (Dem Rădulescu) și Alecu A. Alecu (Sebastian Papaiani), cei doi logodnici de profesie, care colindă prin țară pentru a escroca femeile dornice să se mărite. plecaţi de la ferma unde au fost găzduiţi de către doctoriţa veterinară Mary, sunt văzuți de rudele lui Mimi, o fostă victimă a celor doi. Aceştia îi așteptau în cocheta gară din Breaza, unde după o urmărire peste podul ce traversează râul Prahova, ei sunt bătuți și li se iau toți banii.

image003

Ne amintim cu drag ce spune Profesorul Miroiu în „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian: „Într-un târg de provincie ca al nostru… gara este… marea. Este portul, necunoscutul, depărtarea. […] Este dorul de a pleca, de a fugi. […] În altă parte. În altă lume.”

În 1944, piesa „Steaua fără nume” avea premiera absolută pe scena Teatrului Alhambra din Bucureşti, în regia lui Soare Z. Soare şi în interpretarea magistrală a unor mari maeştri, precum Radu Beligan, Maria Mohor, Nora Piacentini, Nineta Gusti, Mircea Şeptilici, Mircea Anghelescu.

O gară mică, o carte scumpă „de matematici şi de astronomie” şi „automotorul” după care aleargă, curioase, toate fetele, dau naştere unei intrigi şi unor dialoguri savuroase, ai căror protagonişti sunt locuitorii unei comune de pe Valea Prahovei (Breaza).

Încălzirea se face solitar în urcare pe serpentinele de la gară, cât şi pe scări. Se continuă la stânga, pe strada Gării, sau pe următoarea, anume strada Plevnei, având în faţă Crucea de pe dealul Gurga (743m), ridicată în anul 1935 în memoria eroilor pe care i-a dat Breaza de Sus pentru îndeplinirea idealurilor naţionale de independenţă şi libertate, apoi în sus pe Bulevardul Republicii către centrul oraşului.

Avem de admirat, pe rând, următoarele clădiri declarate monumente istorice:

image005

Casa Lelia Teodorescu, Str. Gării 79 (1890)

 image007

Casa actorului Ion Manolescu, Str. Gării 5 (1926)

image009

Biserica “Sf. Nicolae”, Str. Republicii 13 (1777)

image011

 Casa Virgil Neagoe, Str. Republicii 51 (1840)

image013

 Casa cu prăvălie Alexandru Bondoc, Str. Republicii 72 (sf. sec. XIX)

 cât și alte obiective cu interes turistic:

image015

 Tripticul “Cinstiţi Memoria Înaintaşilor”,

operă a sculptorului brezean Gheorghe Tudor.

image017

 Monumentul celor 3 regi

 Centrul Cultural „Ion Manolescu” – este instituția culturală locală, care își are rădăcinile în Casa Națională „România Mare”, creată în anul 1920 de generalul Ion Manolescu. El poartă numele actorului Ion Manolescu laureat al Premiului de Stat și Artist al Poporului, născut la Breaza în 17 februarie 1881.

Parcul „Brâncoveanu” – care în 1999 măsura 6 hectare, a fost încadrat de către specialiștii Muzeului Județean de Științele Naturii Prahova drept obiectiv cu regim de protecție strictă. Parcul deține un patrimoniu botanic secular: paltin argintiu, stejar roșu american și alte specii arboricole valoroase. Aproape 3 hectare din acest parc au fost retrocedate familiei Bibescu împreună cu castelul care le poartă numele și fostul restaurant „Parc”.

image019

 Conacul „Toma Cantacuzino”

 Aleea Nucilor – Stradă din centrul orașului, pe care se află clădirea primăriei. Ea și-a luat numele de la nucii seculari care o străjuiau pe ambele laturi, plantați aici de stăpânul moșiei de odinioară, domnitorul Gheorghe Bibescu, pe la 1844.

De la Primărie pornim spre nord, pe bulevardul Republicii până la intersecţia cu strada Armoniei. De aici intrăm pe traseul secundar. La nici 100 de metri pe partea dreaptă ajungem în fața clădirii denumită de localnici Casa Roșie, sau Privighetoarea.

image021

 Casa Roșie – Adrian Păunescu („Bardul de la Bârca”)

 [n. 20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți, România, astăzi în Republica Moldova – d. 5 noiembrie 2010, București]

Casa a fost cumpărată de către poetul Adrian Păunescu la începutul anilor 80. După desființarea Cenaclului Flacăra, în anul 1985, în urma unui spectacol la Ploiești, vila a fost confiscată, dar poetul a reintrat în posesia ei imediat după Revoluție.

Tatăl poetului, nea Costica, stătea la Breaza, iar Andrei Păunescu venea deseori aici.

În anul 2005 a fost transformată în pensiunea Casa Roșie. Pensiunea oferea 18 locuri de cazare în 9 camere.

Printre atuurile pensiunii se numărau curtea imensă, pereții decorați cu farfurii, motive tradiționale și trofee vânătorești, dar și pivnița în care se găseau vinuri alese.

După moartea poetului, din 5 noiembrie 2010, familia a retras pensiunea din circuitul turistic.

Continuăm spre vest pe această stradă, lăsăm în stânga curtea Colegiului Naţional Militar „Dimitrie Cantemir” şi urcăm până în vârf La Pripon, în apropiere de vârful Strajiştea. Toponimul acesta aminteşte de locurile prin care brezenii aflaţi în serviciul Vămii supravegheau pe vremuri potecile ce coborau pe plai. De aici ne îndreptăm pe drumul asfaltat, pe cele câteva serpentine scurte ale versantului vestic al dealului menţionat până la podul peste pârâul Târsa, de la care şi-a luat numele cartierul în care ne găsim. Traversăm apa şi urcăm în amontefirul pârâului până în liziera pădurii.

image023

 Albia pârâului Târsa

Urcăm pe malurile apei până la locul unde întâlnim Cheile Târsei, fenomen natural mai puţin grandios decât altele de acest fel din ţară, dar tot spectaculoase rămân.

Turişti vor admira, pe parcursul acestui traseu, stratele de conglomerate cu mici văi de aspect torenţial, poienile şi rariştile de pădure prin care trec drumul şi poteca. Codrul prin care urcăm spre obârşia Târsei, imprimă locurilor un aspect impresionant, semănând uneori, cu acel codru de aramă despre care vorbea Mihai Eminescu într-o poezie de-a lui. La un moment dat, în cale, privirea este atrasă de maiestuozitatea unui fag falnic, secular.

image025

 Locul de popas: Fagul Prințesei

Arbore multi-secular din specia Fagus sylvatica, Fagul Prințesei reprezintă o componentă deosebită a biocenozei aferente ecosistemului pădurii de făget de pe Dealul Lazului.

Fagul se află pe malul stâng al pârâului Târsa, la 15-20 de metri de firul văii amintite, la poalele pădurii de făget care îmbracă versantul vestic al dealului Lazului.

Obiectivul este accesibil numai prin abordarea acestui traseu turistic înființat (“Valea Târsei – Fagul Prințesei – Poiana Mare a Lazului”), care pornește din cartierul Surdești și se desfășoară apoi pe marginea albiei pârâului Târsa, până în dreptul acestuia, sau, în sens invers, coborând din culmea dealului Lazului.

Fagul are un diametru de 3,2 m și circumferință de 10 m.

 Conform monografiei orașului Breaza întocmită de către un colectiv condus de Matei Stăncioiu (Matei Stăncioiu, Ioan Cârpean, Ion Popa – Breaza, stațiune balneo-climaterică, Editura UMC, București, ISBN 973-99566-1-0, p. 164), Fagul Prințesei are o vârstă de peste 600 de ani, regăsindu-se în memoria localnicilor (conform cercetării amintite) și sub numele de “Copacul cel mare”.

Din aceeași sursă, cunoaștem că “la umbra lui deasă veneau să se odihnească şi să admire frumuseţile peisagistice din jur, între atâţia alţii, şi prinţesa Zoe Basarab Brâncoveanu, soţia viitorului domn Gheorghe Bibescu (1842-1848)”, cât și faptul că, “evadat din ocna Telega, haiducul Iancu Jianu a stat de s-a odihnit o noapte, aici, sub coroana lui stufoasă, după care și-a continuat calea spre ținuturile Gorjului”.

Datorită amplasării sale în apropierea “cheilor” pârâului Târsa și la poalele pădurii de făget care îmbracă versantul vestic al dealului Lazului, Fagul Prințesei reprezintă, de asemenea, un important punct de popas și odihnă.

 După un popas lângă Fagul Prinţesei pornim la drum şi urcăm  prin pădurea de făget ce îmbracă versantul vestic al dealului Lazului. Sus în culmea dealului traseul se intersectează cu cel principal care urcă din strada Plaiului şi ajunge în șaua ce separă dealul menționat de Plaiul Tălii.

image027

 Punct Belvedere: Bariera de Pini

 Odată ajunşi în culmea dealului putem opri pentru a ne bucura de priveliştea minunată de la Liziera de Pini, sau mai bine spus La Pietriş, apoi continuăm drumul cu o coborâre pe versantul estic al Dealului Lazului, până ce ieşim în Poiana Mare a Lazului.

image029

 Locul de popas: Poiana Mare a Lazului

 Ieșim prin strada Lazului şi ajungem la Serpentine, locul unde bulevardul Republicii se continuă cu strada 30 Decembrie, care străbate cartierul Gura Beliei.

Ne întoarcem în punctul de plecare, pe strada principală, spre centrul localităţii, trecând pe rând pe lângă izvorul “La Şipot”, Biserica cu hramul „Schimbarea la faţă” din Capu Câmpului, Şcoala gimnazială “Constantin Brâncoveanu” din Breaza de Sus:

image031

 La Şipot.

image033

 Biserica cu hramul „Schimbarea la Față”

 Biserica parohiei din Breaza – Capu Câmpului cu hramul „Schimbarea la Față” și Sfinții Împărați Constantin și Elena, a fost construită în anul 1892, din piatră și acoperită cu tablă. Are formă de cruce, cu arhitectură simplă, impresionând prin masivitate, motiv pentru care a fost declarată monument de arhitectură. Ea s-a înălțat cu cheltuiala enoriașilor pe locul alteia mai vechi, din lemn. În interiorul acesteia, pictura este realizată în ulei, iar chenarele și spațiile dintre tablouri sunt în culori dizolvate în apă, executate în 1982, de pictorul Stoenescu, în stil modernist. Ele au fost refăcute în anul 1925, când s-a spălat și pictura de către zugravul Copit din Sinaia.

și încă două clădiri declarate monumente istorice:

image035

 Casa Eugenia Nanu, Bd. Republicii 210 (prima jum. sec. XX)

image037

 Casă în care inițial a locuit bogatul cojocar Doiculescu,

Bd. Republicii 133 (prima jum. sec. XX)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *