Primul pas către drumeție – ulița copilăriei sau mega mall-ul

Copii fiind, universul odăii, al camerei în care am crescut, s-a lărgit treptat odată cu explorarea lumii de basm aflate în afara geamurilor ferestrelor. Cu toții am păstrat în amintire strada, drumul de țară sau, mai bine spus, ulița noastră, care poate să apară atât însorită și primăvăratică, fie în toamnă târzie și cu ploaie, cât și în vânt aprig și plină de omăt, deci într-o eternă comuniune cu natura. De mici, magia uliței ne-a atras și a înfiripat în noi dorul de aventură, dorul de a descoperi ce se află împrejur, în fapt de a ne descoperi pe noi înșine. Tot ceea ce reprezenta lumea de afară, pomii, gardurile cu țambre de lemn, căsuțele văruite și acoperite cu șindrilă, aceste elemente ale lumii vizuale, cât și cele ale lumii olfactive, mirosul provenit de la animalele din grajduri sau mirosul de iarbă proaspăt cosită, și nu numai, au fost un imbold în călătoria prin viață, o călătorie ale cărei drumuri, toate cu un sfârșit, au un singur început, iar acesta se regăsește pe ulița copilăriei.

„Ulița copilăriei a deșteptat și a călăuzit cel întâi dor de pribegie, care neapărat din ea trebuie să înceapă. Ulița copilăriei a fost primul peron spre toate zările, primul debarcader spre toate mările, prima platformă de lansare a tuturor visurilor, rachete minunat de pașnice ale sufletului nostru în explorările lui din propriul nostru cosmos” – Demostene Botez

Strada pe care am copilărit a reprezentat, pe lângă primul drum spre școală și înapoi, primele jocuri cu prietenii în forfota vacanțelor, deci a primelor contacte cu viața socială, asemeni lumii odăii în care am crescut.

„Când a venit pe lume fratele meu cel mic, ulița îl aștepta la poartă… a trecut vreme până când, cu mâinile și cu picioarele, a prins să meargă de-a bușelea prin molatica împărăție a covorului. Acolo a hoinărit, în voie… îl purta prin luncile de țesături.. acolo s-a rătăcit prin codrul picioarelor de scaune și de măsuțe, sălaș al urșilor, al lupilor, al tigrilor și al altor sălbăticiuni de pâslă sau carton. Acolo a privit cele dintâi păsări și a ascultat cele dintâi ciripiri: muștele cu bâzâitul lor. Acolo s-a trudit zădarnic să treacă dealurile taburetelor, pe sub care motanul își croia tunel.. acolo i s-au minunat ochii, privind vântoasa pădure de aur a flăcărilor din sobă” – Ionel Teodoreanu

Evidențiem, astfel, copilăria ca fiind primordială în startul drumului pe care copilul îl va avea în viață, cât, totodată, implicarea de care dau dovadă părinții prin educație și cei 7 ani de acasă în apropierea odraslelor către natură, și, implicit, către sine.

Privind prin prisma cauzei – efect, nu numai prin prisma receptorului și a transmițătorului, ne întrebăm care este, oare, talerul opus celui al tehnologizării în zilele noastre?! Să fie oare drumeția în natură?!

Observăm împrejur lucruri care ne frământă și care, pentru unii dintre noi, sunt de neînțeles, căci acestea se află la polul opus celor pe care noi, adulții, le-am experimentat în copilărie.

TABLETA ȘI TELEFONUL MOBIL, INTERNETUL ȘI MEGA MALL-UL

AU PRELUAT ROLUL ULIȚEI COPILĂRIEI.

Interacțiunea directă între copii se realizează astăzi prin intermediul tehnologiei, iar toate cele trăite sunt indirect percepute printr-o mașinărie.

Ulița copilăriei noastre, impregnată cu un adânc sens al vieții, plină de voioșie și joacă o regăsim astăzi neînsuflețită, îmbibată în amărăciune și goliciune.

Ca viitori drumeți, rămâne, doar, să reflectăm cu băgare de seamă asupra a ceea ce ne-am propus și cu ce scop. Ne-am propus să pornim la drum să bifăm o nouă cucerire? Ne-am propus să pornim la drum să ne întărim sănătatea? Ne-am propus să pornim la drum ca să ne cunoaștem mai bine? Ne-am propus să pornim la drum, căci probabil aceasta este în tendință? Ne-am propus să pornim la drum fără nici un scop?

Dar oare ce ne împinge voința să ne determine să pornim la drum? Ce atracție interioară ne împinge voința înainte? Și ce cauză ne trage voința înapoi?

Întotdeauna vom avea atâtea întrebări ale căror răspuns îl vom căuta, probabil, întreaga viață, așa cum unii dintre noi avem o tolbă plină cu răspunsuri, ale căror întrebări ne dorim să le cunoaștem.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *