Plata taxei de vizitare/ Trasee nemarcate/ Turismul montan comercial supraaglomerat (p1)

Cu toții mergem LA MUNTE, dar puțini dintre noi merg PE MUNTE… din acest motiv vorbim în acest articol despre PLATA TAXEI DE VIZITARE ÎNTR-UN PARC NAȚIONAL SAU NATURAL (obligatoriu prin lege pentru orice turist), despre GHIZII MONTANI CE PRACTICĂ TURISMUL COMERCIAL SUPRAAGLOMERAT (activitate cu impact negativ asupra mediului) și mai ales despre ABORDAREA TRASEELOR NEMARCATE (vorbim de rezervații naturale, unde accesul este interzis prin lege pentru orice turist fără acordul administrației parcurilor).

Vorbim despre DRUMEȚIE și ne rezumăm la aceasta, ci nu despre alpinism.

În acest articol nu vorbim despre alte probleme – deșeurile din parcurile naționale, furtișagul de lemn, construcțiile autorizate etc.

Nu detaliem legislația în vigoare, căci este în interesul dvs. să o aprofundați atâta vreme cât ceva în simțire vă leagă de munte. Noi doar o să vă dăm câteva coordonate principale legislative, anume:

  • LEGEA nr 171 din 16 iulie 2010 (actualizată) în vigoare de la 20 octombrie 2016
  • ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 57 din 20 iunie 2007 (actualizată) privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice în vigoare de la 16 mai 2016
  • http://turism.gov.ro/legislatie/
  • http://www.anc.edu.ro/uploads/so/ghid-montan.pdf
  • http://www.bucegipark.ro/docs/Plan_de_management.pdf

Avem, de asemenea,  un articol pertinent, care se raportează exact la chestiunea în cauză, referitor la ghizii montani:

  • https://ioanstoenica.com/2016/07/14/a-fi-sau-a-nu-fi-ghid-montan/

Merită citit!

Și articolul apărut recent (19 iulie 2017), postat pe paginile comunităților de munte, sursa:

  • https://www.facebook.com/mvf.egy/posts/1356619231124440?pnref=story

– – – – – – – – –

De ce nu se plătește taxa de vizitare într-un parc național sau natural de către majoritatea turiștilor? (ca să nu mai vorbim de grupurile organizate ce accesează cărările muntelui)

De ce se abordează trasee nemarcate (vorbim de rezervații naturale, unde este necesar acordul administrației parcurilor) și în lipsa unei situații de urgență? (ca să nu mai vorbim de evenimentele publice organizate în prealabil de către diverși ghizi montani, iar peste aceasta de către ghizii neautorizați)

De ce se practică turismul comercial orbește într-o goană inconștientă după bani?

Acestea sunt întrebările la care trebuie cu toții să reflectăm, abia după ce cunoaștem răspunsul la întrebarea:

MERGEM LA MUNTE SAU PE MUNTE ȘI DE CE?

Opiniile proprii:

  1. Plata taxei de intrare într-un parc național sau natural TREBUIE PLĂTITĂ.

Par example, vom organiza un eveniment în Parcul Național Buila-Vânturarița. Taxa de intrare în parc este de 5 ron/ persoană valabilă 7 zile.

Atunci când dorești să vizitezi un parc național sau natural, rezervație naturală, zonă montană etc. este inadmisibil să nu iei legătura cu cei care administrează zona, pentru a îi înștiința de cele ce dorești să efectuezi, atât pentru siguranța proprie, cât și pentru informațiile utile pe care le poți obține.

Astfel, cei de la administrația Parcului Național Buila Vânturarița, cu care am comunicat direct prin mesaje, atât email cât și la telefon și-au arătat disponibilitatea de a se deplasa pe Valea Bistriței atunci când vom purcede la drum pentru a ne întâmpina și a le achita taxa de vizitare, modestă dar necesară.

CEI DIN ADMINISTRAREA PARCURILOR NAȚIONALE TREBUIE SĂ ÎȘI ARATE DISPONIBILITATEA ȘI SĂ UȘUREZE DRUMEȚULUI PRIN ÎNLESNIREA DEPLASĂRII ACESTUIA, ACHITAREA ACESTEI TAXE.

 Anume, dacă doresc să purced la drum dinspre Munții Leaota către Vf. Omu din Munții Bucegi nu mi se pare achitabil să mă deplasez, în prealabil, în Bușteni pentru achitarea acestei taxe, asemenea și dacă doresc să abordez un traseu cu plecare din Sinaia. Punctele de intrare în parc trebuie să fie bine administrate și să vină în ajutorul turistului.

Mulți dintre noi au plătit și plătesc taxe grele prin străinătățuri, atunci când intră într-un parc național sau natural, iar la noi acasă ne facem indiferenți în fața unei taxe de 1 EURO ?!!!

  1. Ce înseamnă a fi cu adevărat GHID MONTAN?! Care este diferența între un MONTANIARD și un “turist de sandale”, să spunem așa ?! De ce așa zișii ghizi montani se lasă vrăjiți de bani și practică acest turism comercial supraaglomerat, organizând ture montane în grupuri de zeci de participanți, mai ales pe trasee nemarcate?! Nu sună puțin ciudat?!

Lucrurile țin de bun simț și de respect!

A fi cu adevărat MONTANIARD necesită cunoștințe în domeniu, cunoștințe care nu se învață de azi pe mâine, indiferent că ești drumeț sau alpinist. Ai nevoie de ani de zile pentru a experimenta și acumula o pregătire bine pusă la punct. Iar ca și Ghid Montan, nu vorbim de un curs făcut la plezneală și autorizat, ci de o RESPONSABILITATE atât pentru sine cât și pentru tot ceea ce te înconjoară.

De ce nu este admisibil să organizezi ture montane, pe bani grei, în zone interzise?! Chiar are rost să răspundem la această întrebare?!!!

Rămânem pe curba de nivel a bunului simț și acceptăm faptul că atunci când organizăm un eveniment public la care participă un număr mare de turiști, nici pe departe nu avem cum a le testa abilitățile și experiența în domeniu. Pur și simplu plecăm la drum cu NECUNOSCUȚI, lucru nepermis, mai ales atunci când se percep taxe exagerate!!!

Pentru ce? Pentru bani? Inconștiență care nu reflectează cu adevărat simțirea unui OM DE MUNTE.

Dacă dorești să efectuezi o tură pe munte, mai ales pe un traseu nemarcat, trebuie în primul rând, pe lângă experiența necesară acumulată în prealabil, să apelezi la cei abilitați să te îndrume corespunzător, fie din administrarea parcului respectiv, fie la punctul SALVAMONT, fie la ghizii locali, ci nicidecum a pleca de nebun singur la drum împins de curiozitate, inconștiență sau dispoziție (tendință, trend..) și mai ales să primești acordul acestora. Este un lucru care ține de siguranța proprie și de respect, atât față de tine cât și față de flora și fauna din zona pe care ai de gând să o străbați.

Prin turismul comercial supraaglomerat, efectuat mai ales pe bani exagerați, distrugem orice simțire și respect față de NATURĂ și față de MUNTE în sine.

Majoritatea așa zișilor drumeți nu prezintă experiență în domeniu, atât practică cât nici teoretică, ca să nu mai vorbim de anumiți ghizi montani care nu numai că lasă frâu liber, ci și omit regulile de bază prin prisma a tot ceea ce este comercial.

CEI CARE EFECTUEAZĂ TURE MONTANE ÎN GRUP, CONTRACOST,  ȘI NU NUMAI, TREBUIE SĂ ANUNȚE ÎN PREALABIL ADMINISTRAȚIA PARCURILOR RESPECTIVE CE URMEAZĂ A FI STRĂBĂTUTE ȘI SĂ LI SE ACORDE TOT SPRIJINUL CUVENIT (INFORMAȚII NECESARE, ÎNSOȚIRE PE TRASEU DACĂ ESTE CAZUL ETC…) ATÂTA VREME CÂT ÎNDEPLINESC CERINȚELE ÎN DOMENIU (PREGĂTIRE, ECHIPAMENT, ETC..).

Lucrurile trebuie să ajungă la un NUMITOR COMUN al bunului simț căci este INADMISIBIL:

  • să găsim gunoaie pe munte, la tot pasul
  • să întâlnim pe creste turiști cu sandale, nepregătiți și slab echipați, care nu au o educație a muntelui și distrug flora protejată dimprejur
  • să avem atâtea cazuri de intervenție din partea celor de la SALVAMONT (vezi: https://www.facebook.com/romania.salvamont/) pentru cei fără de educație montană

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *