Munțomania contemporană/ Teribilismul inconștient (p3)

Vă prezint comentariul pe care l-am adăugat pe pagina de facebook a Asociației Naționale a Salvatorilor Montani (Salvamont România) la o postare recentă:

A nu se confunda lipsa educației montane, doar cu nepregătirea fizică sau lipsa unui echipament corespunzător. Educația montană este mult mai vastă în informații, nu numai legate de nivelul fizic de pregătire și cel de echipare, cât și alte noțiuni la fel de cardinale, atât practice cât și teoretice, care fără de aprofundare îl duc pe “drumeț” la impas. Oare cum să prevenim ca “munțomanul” inconștient să facă ce îi poftește lui inima?!

Greșelile se pot datora lipsei educației montane, a nepregătirii temeinice într-ale drumeției montane (fie lipsă de informare, fie echipament necorespunzător sau, pur și simplu, lipsa unor noțiuni de bază) sau, mai rău, unui dezinteres (mai ales de informare) impulsionat de o mediatizare problematică a unui turism comercial supraaglomerat, cât și a unui teribilism fără de bun simț care nu transmite pic de învățăminte în simțire, ci atrage după sine doar evenimente tragice, fie indirecte și fie către doar o anumită categorie de așa ziși “munțomani”, pe departe de a fi montaniarzi, în adevăratul sens al cuvântului.

Greșeli care se pot întâmpla oricui sau greșeli cauzate de inconștiență, greșeli cauzate de noi înșine prin slaba pregătire sau greșeli întâmplătoare, să spunem așa, eventual indirecte. Cum am ajuns oare să apelăm la SERVICIUL SALVAMONT pentru orice inconștiență personală, ca să nu mai vorbim de cazurile când nu se urmează indicațiile directe, iar apoi comunicarea are loc într-un mod vulgar și fără de bun simț!!!

În cazul de față lipsa aproximării corecte a duratei de parcurgere a traseului la coborâre, în timp util nivelului de pregătire și echipare prezentat de cei doi turiști i-a adus pe aceștia în stare de impediment, să spunem așa, cu singura lor soluționare de a apela la Serviciul Salvamont. Este evidentă o lipsă a educației montane, în toate direcțiile și în toate cazurile prezentate, în prealabil, de care dau dovadă acești turiști (ci nu DRUMEȚI), fie ei inconștienți, teribiliști, fără de bun simț sau delăsători.

Sunt cert convins că zeci de astfel de turiști abordează zilnic traseele montane, dar doar 1% din cazuri ajung într-un impediment. Ehh, și acest 1% ar trebui să ne dea de gândit, noi celor care avem cu adevărat o responsabilitate față de MUNTE și față de toți cei pe care ne dorim să îi îndrumăm pe poteci.

Când accepți a pleca la drum (într-un eveniment public organizat, într-un turism supragalomerat, cu peste 35 de așa ziși drumeți) cu NECUNOSCUȚI – fără a le testa abilitățile în prealabil și experiența în domeniu, TRANSMITEM MAI DEPARTE ACEASTĂ INCONȘTIENȚĂ cu impact negativ asupra tuturor, mai ales a celor novici într-ale drumeției montane.

Teribilismul, de asemenea, este la latitudinea fiecăruia, cu doza de curaj care impune respect, atunci când este efectuat în mod conștient și cu o permisibilitate a unei pregătiri bine puse la punct, dar mediatizarea acestuia are impact negativ asupra celor fără de discernământ și educație.

SCOPUL DRUMEȚIILOR MONTANE ESTE SĂNĂTATEA PRIN MIȘCARE, nicidecum alcoolul, grătarul și nesăbuința voită.

Dar oare de ce pornim pe potecile muntelui și cu ce scop? Ne-am propus să pornim la drum doar să bifăm o nouă cucerire? Ne-am propus să pornim la drum , căci probabil aceasta este în tendință? Ne-am propus să pornim la drum fără nici un scop?

cât și cel postat la un filmuleț recent mediatizat în spațiul virtual:

 Băieții din imagine sunt de-a dreptul curajoși, dar curajul nu ridică valențe de dezvoltare decât atunci când este însoțit de îndrumări profunde, cu o bază temeinică, ci nicidecum atunci când exemplul dat este negativ și cu efecte, indirecte, posibil tragice pentru alte persoane.

Tind să cred că se vor prelua în simțire doar cele bune de urmat.

 Trăim vremuri în care lumea munților, palpabilă, nu ți se mai face, în general, accesibilă de către o comunitate cu experiență în domeniu, ci mai mult printr-un sistem media, sistem care nu totodată îți oferă o inițiere temeinică, ci lasă la latitudinea fiecăruia a discerne lucrurile (fie prin documentare etc.). Mă refer aici la cei novici, predispuși la greșeală prin lipsa de experiență.

Îmi cer scuze dacă comentariul meu nu se referă specific cazului de față. Nu mulți vor îndrăzni să urce pe Crucea Eroilor Neamului din Caraiman (!!!), dar pot fi cazuri, mai puțin extreme, prin care anumiți drumeți începători se pot încumeta inconștient în zone nemarcate (par example Colții Morarului), iar prin posibilitatea nepregătirii adecvate sau a unui moment nefavorabil, dintr-un factor extern, neprevăzut, să eșueze. Doamne ferește!! Se poate întâmpla oriunde, într-adevăr, dar riscurile sunt mai mari în zonele nemarcate. Dar lumea este a celor ce vor, nu a celor ce pot, ne spunea Voltaire; și completez: a celor ce vor, dar cu o pregătire adecvată.

Respect pe cei care se încumetă, dar nu respect luarea în derâdere a principiilor montane. Este una să postezi un videoclip cu al tău teribilism și să îndrumi totuși către o educație montană, pe toți cei din spațiul public virtual și una să postezi un videoclip cu al tău teribilism și să iei în derâdere pe toți ceilalți “caschetari” cu laitmotivul “cubericalângătine”.

Acești băieți au un curaj deosebit și sper, totuși, să aibă și capacitatea, atâta timp cât se afirmă într-un spațiu public, să transmită un mesaj bun, de îndrumare și de etică montană, pentru toți, fie ei novici într-ale mersului, viitor teribiliști sau drumeți care doresc să își depășească limitele. Le doresc, de asemenea, cu simpatie mult succes.

Concluziile le tragem fiecare, dar câteva aspecte trebuie să le conștientizăm, după ce cunoaștem răspunsul la întrebarea: De ce pornim pe potecile muntelui și cu ce scop?!

  1. SCOPUL DRUMEȚIILOR MONTANE ESTE SĂNĂTATEA PRIN MIȘCARE.
  1. DRUMEȚUL URMEAZĂ ÎNTOTDEAUNA PRINCIPIILE EDUCAȚIEI MONTANE, ATÂT PENTRU SINE, PENTRU AJUTORUL ȘI PROTECȚIA PE CARE TREBUIE SĂ O ACORDE CELOR DIMPREJUR, PRIN PREVENIREA ȘI EVITAREA RISCURILOR, CÂT ȘI PENTRU ÎNDRUMĂRILE ȘI EXEMPLUL PE CARE LE DĂ CELORLALȚI DRUMEȚI. DRUMEȚUL ARATĂ RESPECT, ATÂT FAȚĂ DE SINE CÂT ȘI FAȚĂ DE TOT CEEA CE ÎL ÎMPRESURĂ.
  1. DRUMEȚIA NECESITĂ CUNOAȘTERE,  PREGĂTIRE, BUN SIMȚ ȘI DISCIPLINĂ ȘI SE DOREȘTE A FI O COMPETIȚIE CU NOI ÎNȘINE, NICIDECUM O COMPETIȚIE ÎNTRE NOI, ȘI UN MIJLOC NU DOAR DE FORTIFICARE A ORGANISMULUI CÂT ȘI DE A NE DESCOPERI SPIRITUAL, CU BENEFICII CARE SE RĂSFRÂNG ASUPRA TUTUROR ÎN MOD ECHILIBRAT.
  1. DRUMEȚUL REPREZINTĂ MULT MAI MULT DECÂT UN SIMPLU TURIST, UN SIMPLU CĂLĂTOR CU TRENUL SAU AUTOMOBILUL, UN SIMPLU VIZITATOR ÎN PLIMBARE. EL ESTE UN CREATOR DE ITINERARII, UN CERCETĂTOR AL VIEȚII ȘI NATURII, CÂT MAI ALES UN SPORTIV PURTAT DE PROPRIILE SALE PICIOARE ÎNTR-O ACTIVITATE CARE SE BAZEAZĂ PE UN EFORT FIZIC COMPLEX.

 

„Munțomania” contemporană/ Turismul montan comercial supraaglomerat (p2)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *