Drumețind prin DRUMEȚIE.. de la Constantin Brâncuși la Henri Coandă, de la Calistrat Hogaș la Uca Marinescu

Drumeția este o foarte utilă școală a vieții și nimeni nu poate confirma aceasta mai bine decât:

= părintele sculpturii moderne, cel mai mare sculptor al secolului XX – Constantin Brâncuși în voiajul pe jos către Paris

,,Înaintam de-a lungul drumurilor de țară, străbăteam păduri și îmi cântam bucuria și fericirea. Prin sate mi se oferea să beau și să mănânc, țăranii mă primeau cu brațele deschise, îmi dădeau merinde, îmi urau drum bun. Își dădeau bine seama că sunt unul dintre ai lor. Câteodată mă opream prin lunci, unde vacile pășteau în tihnă, iar eu fluieram cântece vechi din țara mea…”

 ,,În orice impas, intervenea întotdeauna ceva neașteptat, care mă salva. Mi-era foame: găseam la marginea unui drum o pâine cu cartofi. N-aveam unde dormi pe vreme rea: am întâlnit un vagabond care m-a îndrumat la o casă de adăpost pentru lucrătorii care mergeau dintr-un oraș într-altul să-și caute de lucru. (…) Tot drumul acesta, prin Bavaria, Elveția și Alsacia, l-am făcut ușor. Mergeam cântând, eram foarte fericit. Oamenii nu-și dau seama de bucuria de a trăi pentru că nu știu să privească minunile naturii. Știam că ceea ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla…”

= cel mai mare poet național – Mihai Eminescu prin vestita călătorie până la Blaj

,,Zi de vară pân-în seară am tot mers fără să stau de fel. Soarele era la apus, aerul începea a se răcori, holdele păreau că dorm din freamătul lor lung, de-a lungul drumului de ţară oamenii se-ntorceau de la lucrul câmpului, cu coasele de-a spinare, fetele cu oale şi doniţe în amândouă mâinile, boii trăgeau încet în jug şi carul scârţâia…Ascuns în maluri, dormea Murăşul, pe el trosnea de căruţe podul de luntri, pe care-l trecui şi eu”

,,O astfel de călătorie făcută pe jos presupune popasuri multe și îndelungi, opriri prin satele ardelene cu case albastre din drugi de lemn, vacaluite și cu acoperișuri lunguiețe de șindrilă, câte o odihnă într-o casa milostivă de țăran pe un pat înalt umplut cu otavă, într-o odaie cu grinzi afumate de care atârna chindeuri, bliduri și ulcele; presupune târcoale în jurul bisericilor puse pe un vârf de deal, cu progradia țepoasă de cruci într-o rână, mai ales a acelor vechi bisericuțe de lemn, cu turla scurtă ca o sondă, înăuntrul cărora, dacă treci pragul înalt cât un pârleaz, rămâi uimit de policromia zugrăvelii întinse ca un gudron pe pereții unei corăbii; presupune, fără indoiala, ascultarea la vatră sub înaltul, funinginosul coperiș, de care atârnă cârlige de alun pentru afumătură, a unor convorbiri vesperale care au pătruns apoi în limba poetului în chip de expresii dialectale (ferdela, fele, am vazt etc)”. G Călinescu

= pionerul aviației, inventatorul Henri Coandă, care tânăr fiind a străbătut Asia de-a curmezișul din Orientul Apropiat până la Beijing, mergând pe jos alături de o caravană de cămile

= prozatorul și pasionatul călător drumeț Calistrat Hogaș

,,Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine; a avea la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal înseamnă a merge șezând și a vedea numai ceea ce ți se dă, nu însă și tot ce ai voi.”

= cărturarul și geograful călător Spătarul Nicolae Milescu, drumețul spre soare răsare, cu a sa lungă călătorie de câțiva ani din Tobolsk în China

= domnul Moldovei Dimitrie Cantemir, călător prin lume și cărți

și de către cercetătorul împărăției albe, fondatorul biospeologiei, președinte al Academiei Române, Emil Racoviță, cel care a descoperit balena cu cioc și care în secolul XIX se scufunda în apele Mării Mediterane în interes biologic

Nu mulți au auzit despre…

= exploratorul Dimitrie Ghica-Comănești și expediția sa în ,,cornul oriental al Africii” (Somalia și S-E Etiopia)

= exploratorul Julius Popper – ,,Conchistadorul român al Patagoniei” sau geologul Grigoriu Ștefănescu

= documentaristul căpitan aventurier Sever Pleniceanu – primul român care a explorat centrul Africii (Congo)

= naturalistul Ilarie Mitrea – explorator al Americii de Nord și Indoneziei

= primul român care a ajuns în ținuturile polare și care a călătorit în jurul lumii – Bazil G Assan

= naturalistul și cercetătorul polar Constantin Dumbravă care a petrecut în expediția românească din Groenlanda un an printre eschimoși, între 1927 și 1928

= călătorul Mihai Tican Rumano

= tânărul Samuel Fenichel care în 1891 a participat la o expediție în Papua Noua Guinee și din a cărui colecție inițială regăsim obiecte etnografice și exponate la Muzeul de Istorie și cel de Științele Naturii din Aiud.

sau ciobanul Badea Cârțan – țăranul originar din Cârțișoara (Sibiu) care a călătorit pe jos până la Roma

Ne mândrim cu nume contemporane precum

= Virgil Gălățanu, poștașul român care a străbătut capitalele lumii pe bicicletă

= Teodor Gheorghe Negoiță – fondatorul stației românești de cercetare și explorare din Antarctica (2006)

= Constantin Lăcătușu – alpinist și geolog român, cel care a cucerit Vf. Everest (8848m) la 17 mai 1995

= Neculai Ghimpu – celebru globe-trotter român

= Mariea Crâșmaru – globe-trotter intrată în Cartea Recordurilor pentru cea mai lungă călătorie efectuată vreodată de o femeie.

= David Neacșu – liderul primei expediții românești pe Everest.

Peste toate acestea se așterne numele exploratoarei Maria Uca Marinescu – prima româncă care a ajuns în Antarctica, cea mai rece regiune a lumii, prima femeie din lume care ajunge într-un singur an la cei doi Poli Geografici ai Pământului, prima femeie din lume care atinge toți cei patru poli – geografici și magnetici și primul român, cea de-a treia femeie din lume și prima ca vârstă, care ajunge la Polul Nord și Polul Sud pe schiuri. În 1990 traversa China de la est la vest până în Tibet, iar în 1999 străbătea 11 țări din continentul African pe care îl traversa de la sud la nord. În tot acest timp și până în prezent a efectuat numeroase expediții solitare în întreaga lume.

Explorator sau călător, voiajor, excursionist sau globe-trotter, cu toții avem ceva de învățat de la cei așternuți pe hârtie mai sus, căci ei ne învață faptul că drumeția nu este și nu trebuie să fie o goană nebună, o foame de kilometri, ci o bucurie asupra bogățiilor materiale și spirituale ale lumii prin contact direct cu natura, cu oamenii, cu obiceiurile și realizările lor, cât și cea mai eficientă cale de relaxare, de învigorare și călire fizică și morală.

Astfel învățăm faptul că drumeția începe odată cu privitul, cu călătoria ochiului. Drumeția începe în noi și nu se termină niciodată!

Sursa imaginii: Maria Uca Marinescu la Polul Nord (http://ucamarinescu.ro)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vorbim despre Dumitru Dan, buzoianul, primul om care a făcut ocolul lumii mergând pe jos 100 000 km încălțat cu opinci

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *