DIVERSE ÎNTREBUINȚĂRI ALE BEȚELOR DE SPRIJIN PENTRU DRUMEȚIE

DIVERSE ÎNTREBUINȚĂRI ALE BEȚELOR DE SPRIJIN PENTRU DRUMEȚIE

(cât și…. DESPRE A FI DRUMEȚ)

 

Auzim des termenul: bețe de trekking (trekking poles, walking sticks, hiking sticks etc.)

[Culmea, primul băț de care îmi aduc aminte este cel cu care m-a altoit bunica în copilărie și, pare-mi-se, era vorba de o coadă de mătură din lemn. 😀 ]

Aceste bețe ușoare, reglabile și pliabile (bețe telescopice) – accesorii substitut, și nu numai, al bățului clasic de pădure din lemn vin în susținerea echilibrului drumețului și, mai ales, a posturii acestuia,preiau cu ajutorul brațelor din greutatea rucsacului (care apasă atât pe coloană cât și pe membrele inferioare), îndeosebi la coborâre, menajând astfel articulațiile picioarelor (genunchi, glezne).

Din ce materiale sunt alcătuite bețele de trekking (aluminiu, carbon) și părțile componente ale acestora – ex. mânerul (plută, spumă, cauciuc) sau cureaua de prindere și rozetele, cum se întrebuințează acestea corespunzător în drumeție și de unde le puteți achiziționa găsiți pe site-urile de specialitate, care, deși prezintă articole repetitive, nu sunt de neglijat.

Doresc să fac trimitere, ca de obicei, la un articol scris de către domnul Dinu Mititeanu, ale cărui sfaturi le urmăm prin simțire îndeaproape:

http://www.dinumititeanu.ro/Bete-sau-piolet

Însă nu acesta face subiectul articolului nostru, ci diversele aplicații ale acestor bețe în drumeție.

Întâi de toate doresc să menționez următorul lucru: nu sunt refractar în utilizarea bețelor pentru drumeție, mai ales în practica unui drumeț profesionist (în articolele noastre vorbim doar despre DRUMEȚIE, ci nu despre ALPINISM !!!), dar nu sunt adeptul formării tinerilor drumeți – novici într-ale mersului alături de acest „accesoriu”.

A fi drumeț și a îți însuși DRUMEȚIA, atât ca un mod de viață, cât și ca o flacără ce va arde de-a pururi în sufletul tău, atât din punct de vedere tehnic sportiv, cât și al unui mijloc de dezvoltare spirituală în natură, pe lângă aspectul medical de fortificare al organismului semnifică per total un cumul de experiențe și treceri prin diverse etape de formare. Prima etapă ia naștere în anii copilăriei, iar primul pas către drumeție o reprezintă odaia camerei în care am crescut și, implicit, mai apoi ulița copilăriei.

http://ecotrekker.org/despre-drumetie/primul-pas-catre-drumetie-ulita-copilariei-sau-mega-mall-ul/

Flacăra drumeției ce se aprinde intră în datoria părinților, încă din anii pre-școlari. Mijloacele prin care aceasta ia naștere, magnetizările prin care tânărul copil este atras de drumeție, de natură se înfiripă în simțirile copilului în această primă etapă.

Cei care sunt atrași de drumeție urmează cu inima deschisă propria lor cale de intersectare cu cea a formatorilor (fie aceștia profesorii de la școală, prieteni drumeți sau ghizi într-ale drumeției). În această cea de-a doua etapă – atât de acumulare de informații și deprinderi de bază, cât și de întărire a atracției față de mersul în natură, tânărul drumeț învață disciplina și buna organizare în drumeție, fie aceasta doar instinctiv la început. Acum drumețul pune bazele pregătirii sale într-ale drumeției.

Recomand: Dinu Mititeanu – Școala muntelui

http://www.dinumititeanu.ro/Elevi-si-profesori-la-scoala-muntelui

Urmează a treia etapă – cea în care drumețul acumulează experiență și trece de la noțiunile de bază la cele specifice, atât prin practică, cât și teoretic. Această etapă de întârire a tuturor noțiunilor, prin prisma propriilor experiențe de drumeție nu are sfârșit. Niciodată nu le vom ști pe toate și mereu vom descoperi ceva nou și folositor.

DRUMEȚIA – cunoașterea drumeției întru toate aspectele, indiferent de aceste trei etape (perioade), este COMPLETĂ doar atunci când DRUMEȚUL dispune de o PREGĂTIRE FIZICĂ ȘI PSIHICĂ bine pusă la punct. Vorbim despre baza unui organism sănătos, care, mai apoi, poate pune în practică valențele mersului în aer liber, în natură și specializarea în diverse ramuri ale drumeției.

Lăsând deoparte drumeții novici, cei care încă fac primii pași într-ale drumeției, iar per total scopul suprem al drumeției, anume SĂNĂTATEA PRIN MIȘCARE, observăm cu tristețe că marea majoritate a „colindătorilor montani”, căci așa îmi doresc să îi denumesc pe cei fără de experiență, nu dispun de o pregătire fizică corespunzătoare. Aceștia nu țin seama de aceasta și pun preț semnificativ doar pe echipament, noțiuni specifice etc.

Recomand: Dinu Mititeanu – Pantofarii

http://www.dinumititeanu.ro/Pantofarii

Aici, intervin cu subiectul acestui articol, anume bețele pentru drumeție. Marea majoritate a celor care le folosesc (excludem pe drumeții profesioniști care utilizează bețele primordial doar în anumite aspecte ale drumeției sau în anumite situații) abuzează în mod frecvent de acestea și le consideră ca făcând parte din echipamentul obligatoriu sau necesar într-o drumeție. Nicidecum! Nici pe departe nu recomand bețele de trekking ca un substitut al unei pregătiri fizice precare prin prisma unui confort și a unei delăsări fizice și psihice.

Ex.1. Un drumeț novice nu cară în spate o greutate asemănătoare unui drumeț profesionist, sau experimentat. Ambii drumeți urmează scopul primordial al drumeției, anume sănătatea prin mișcare. Un drumeț novice nu are ce căuta întro expediție (drumeție de lungă durată care necesită un echipament și un rucsac cu greutate mare) fără de pregătire fizică corespunzătoare. Un drumeț novice nu folosește bețele de drumeție ca să poată astfel duce povara pentru care nu este încă pregătit. Un drumeț novice SE PREGĂTEȘTE, mai întâi, FIZIC TREPTAT.

Ex.2. Mai trist sunt cazurile în care tineri „colindători” pe coclauri, FĂRĂ DE RUCSAC, deci fără o greutate care să îi împovăreze, folosesc bețele pentru drumeție. De ce oare? Căci fără de ele nu sunt în tendință? Căci fără de ele nu se pot numi drumeți? Căci fără de ele nu pot parcurge 1km?

Preferăm să ne cumpărăm niște bețe pentru drumeție (în afară de cazul celor care o fac din inconștiență, din simplă tendință, pentru a crește iluzoriu imaginea noastră în ochii partenerilor de drumeție) pentru a veni în ajutorul susținerii unei greutăți cu mult mai mari decât ne permite pregătirea noastră sau suntem determinați să ne pregătim fizic treptat și să creștem capacitatea propriului organism? Avem oare răbdarea necesară !!

Una peste alta, după atâta poliloghie, bețele de drumeție chiar sunt folositoare. Am spus că nu vorbim despre modul de întrebuințare al acestora ca susținere a greutății atunci când ne aflăm în mișcare în drumeție, ci despre diversele situații în care acestea ne pot fi utile.

De multe ori bățul de trekking mi-a fost de mare ajutor, iar aici vreau să dau câteva exemple și vă aștept și pe voi cu lucruri noi pe care le-ați descoperit sau le cunoașteți din propria experiență.

1. Atunci când m-am deplasat prin pădurile ecuatoriale, prin junglă, bățul de trekking mi-a fost foarte util în zonele unde erau prezente mlaștini, pentru a determina cu exactitate adâncimea acestora.

2.Bețele m-au ajutat enorm, de atâtea ori când am făcut river trekking, atunci când am traversat un râu, căci pietrele sunt foarte alunecoase și nici un tip de încălțăminte cu aderență nu aduce satisfacții maxime (în afară de pantofii de drumeție cu crampoane fabricați în Malaezia) și când am parcurs porțiuni considerabile de albii pietroase de râuri.

3.Atunci când am construit o barcă plutitoare pentru a traversa un râu de munte cu ape repezi, care prezenta o lățime considerabilă, bețele mi-au stat drept cârme.

4.Le-am folosit ca bețe de susținere pentru a îmi construi un adăpost sau ca ancore pentru cort.

5.Le folosesc frecvent pentru a preîntâmpina întâlnirea cu animalele sălbatice, lovind frecvent arbuștii pe lângă care trec.

Mai aflăm de la domnul Dinu Mititeanu de metoda „ARICI” atunci când suntem surprinși de câinii ciobănești de la stâne, iar celelalte metode nu au reușită. Asemeni soldaților romani, cu câte două bețe ținute în lateral de fiecare drumeț înaintăm cu curaj.

6.De asemenea, bețele pentru drumeție, în cazuri strict necesare, pot fi utilizate în prim ajutor (eventual pentru a improviza o targă) sau ca instrumente de semnalizare. ATENȚIE: bețele de trekking pot fi folosite și în comunicare !!

7. Rareori au fost situațiile când am folosit bețele înfipte în pământ pentru a agăța pe ele diverse obiecte, pentru a pune articole de îmbrăcăminte la uscat sau pentru a sprijini rucsacul întro poziție verticală (căci niciodată nu am avut în rucsac obiecte care să trebuiască a sta nemișcate, vreo oală de ciorbă 😀 sau lichide fără capac ermetic)

8. Bețele îmi sunt de mare ajutor atunci când efectuez anumite exerciții de gimnastică, fie dimineața sau în timpul perioadelor de repaus.

9. Trebuie să recunosc faptul că am avut o tentativă odată de a folosi un băț de sprijin pe post de undiță.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *