De unde până unde…

Drog – Podeac și Vâlcea sau strada Drogului (actualmente strada Colinei)?

             Numele provine de la două plante diferite, aproape dispărute, acestea fiind intens recoltate pentru confecționarea măturilor de curte, anume drobița (Genista tinctoria) și drogul, sau mătura comună, (Cytisus albus), care creșteau de zor de-a lungul Drumului Trândului (azi strada Sulfinelor) din Podu Vadului. De ce trând? Așa denumeau localnicii din Podu Vadului o rocă – gips cristalizat, pe care o exploatau dintr-o baie de piatră.

Să nu-ți iei nevastă din Breaza și cal din Comarnic!

Prima parte a expresiei sugerează ușurimea femeilor de pe vremuri, ținând cont de faptul că localitatea era populată de un număr mare de bărbați, mai ales din rândurile armatei (liceul militar).

Dar ce avem de-a face cu „armăsarul” comărnicean? La Comarnic își avea sediul depozitul central de cai de poștă, care erau cai foarte munciți. Totodată, cumpărătorii de cai trebuiau să fie foarte atenți în a face diferența între gloabe și armăsari, căci aceștia erau mai mereu acoperiți de un praf de culoare albă ce provenea de la Fabrica de Ciment. Caii comărniceni erau, oricum, foarte slăbiți din cauza drumurilor dificile din zona montană.

Temperanța

Se păstrează însemnat cum că denumirea restaurantului ar fi fost preluată cu ocazia Congresului Internațional al Ligii Antialcoolice din 1924, atunci când delegații sosiți la Breaza, urmare unei observații asupra modului de consum al băuturilor alcoolice la Restaurantul KM 103 (denumirea inițială), ca o măsură împotriva alcoolismului, au propus să se schimbe firma cu scopul de a se consuma bauturi alcoolice temperat.

 Nistorești sau Irimești (pe vremuri sat Valea Lungă)?

Din spusele lui Matei Stăncioiu, onomastica, hidronimia și toponimia acestor meleaguri au prins viață din rezervorul etnic nesecat, care a fost provincia românească Transilvania.

„Să se fi născut frumoasa noastră așezare – astăzi oraș și stațiune balneo-climaterică – dintr-o umilă stână lângă țarcurile căreia zburdau mieii și se apropiau în noapte lupii încolțiți de dulăi tăpălăgoși? Lucrul pare cu putință, mai ales când argumentele de tot felul pledează în detrimentul celor care încearcă să știrbească tradiția căutând satului Breaza origini mai plăcute decât gustul zerului în care ciobanul descălecător din Țara Bârsei sau din Țara Făgărașului își spăla cămașa… ” Matei Stăncioiu

Bătrânii ne vorbesc de întemeietorii satului, ciobanul descălecător din Țara Bârsei sau din Țara Făgărașului și descendenții săi – Nistor, Surdu, Irimescu, Gaibăr, Pescaru, Șandru, și Vrabie. Ei sunt cei care au dat naștere așezărilor care și astăzi le poartă numele, anume: Nistorești, Irimești, Surdești, Pescărești, Șendrești, Vrăbiești

Gura Beliei?

Este locul unde pârâul Belia se varsă în râul Prahova, în extremitatea nordică a stațiunii noastre, gura de vărsare a tuturor belelelor și relelor acumulate de-a lungul văii.

Podu Vadului?

 Vorbim de vadul prin care râul Prahova însoțea „olăcarii, surugii, chirigii, chervanele, căruțele și carele, negustorii și călătorii, dar mai ales localnicii” în drumul lor către alte așezări (Câmpina, Ploiești, București) și peste care s-a aruncat și podul cu pricina.

Capu Câmpului?

 Ne sugerează prezența culturilor de câmp și a terenurilor arabile, șesul neted denumit și Câmpul Brezii, situat între Breaza de Sus și Gura Beliei.

 Frăsinet?

 Numele așezării aflate pe malul stâng al râului Prahova provine de la specia arborescentă (frasin) răspândită de-a lungul luncii și pe versantul vestic al dealului Orădia

Valea Târsei?

Unii atribuie originea numelui unei plante „târsa”, plantă, de altfel, necunoscută de localnici, dar, asemănător altor toponime prezente în zona meridională și Transilvania, aceasta „atestă existența, cu mii de ani în urmă, a unei populații de origine pelasgă sau turseană.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *